Acasa

Europa, mai aproape de tine!

Bine ați venit pe website-ul Centrului de Informare Europe Direct Bucovina Suceava.

Noul centru funcţionează în sediul Asociaţiei „Grupul Ecologic de Colaborare – GEC Bucovina”, fiind pentru prima dată când  Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti a selectat municipiul Suceava pentru centrele Europe Direct care vor funcţiona în perioada 2013-2017.

„Misiunea Centrului este de a oferi informații, consiliere, asistență și răspunsuri la întrebări privind Uniunea Europeană, drepturile cetățenilor în general, şi ale tinerilor, libera circulaţie  a persoanelor şi mărfurilor, legislația europeană şi naţională, politicile publice, programele și oportunitățile de finanțare, prioritățile Uniunii Europene (între care strategia de creștere economică „Europa 2020”)”, se arată în comunicatul de presă al GEC Bucovina.

De asemenea, acest centru are rolul de a promova cetățenia participativă şi stimularea dezbaterii publice, prin intermediul instrumentelor specifice de comunicare, un site internet, mijloace de comunicare sociale şi diferite publicaţii. Centrul de Informare Europe Direct – „Bucovina” Suceava este un proiect finanţat de Comisia Europeană.

Muzeul de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni

Fălticenii – urbe tihnită, copleşită de verdele livezilor  şi de frumuseţile primăverilor  sau de melancoliile toamnei – a intrat în panteonul naţional prin fiii săi, personalităţi reprezentative ale culturii româneşti. Din acest loc binecuvântat de Dumnezeu s-au ridicat scriitori şi poeţi, actori, artişti plastici şi muzicieni, fapt care l-a făcut pe profesorul Ion Simionescu să compare Fălticeniul cu “o mică Florenţă a României”.
Purtând amprenta originalităţii şi a genialităţii, pictori, graficieni şi sculptori au înscris o pagină nemuritoare în cartea culturii româneşti, în ale cărei ierarhii de valori un loc aparte îl ocupă sculptorul Ion Irimescu.
Cu generozitate şi nobleţe sufletească maestrul Ion Irimescu a dăruit oraşului copilăriei şi tinereţii, partea reprezentativă a creaţiei sale, organizând la Fălticeni o colecţie completă şi unitară inaugurată la 10 februarie 1975.
Muzeul de artă ce-i poartă numele are o valoare artistică inestimabilă, fiind o instituţie unică în România prin faptul că este cea mai bogată colecţie de autor din ţară. Patrimoniul său cuprinde peste 300 de lucrări de sculptură, peste 1000 de lucrări de grafică, la care se adaugă şi biblioteca personală ca fond documentar cu 5.500 volume şi o colecţie de pictură şi grafică în dezvoltare, dintr-o selecţie a celor mai valoroşi artisti plastici contemporani, constituită într-o Galerie de artă românească organizată în incinta muzeului. La toate acestea se adaugă şi fosta locuinţă din ultimii săi ani de viaţă, ca spaţiu memorial organizat tot în incinta muzeului şi care este în sine un alt muzeu.
Amenajat în una dintre cele mai frumoase construcţii arhitectonice din localitate – fostul palat administrativ – o clădire impunătoare de un eclectism caracteristic pragului dintre secolele XIX – XX, dar cu aspect general neutru şi discret, Muzeul de Artă “Ion Irimescu” oferă publicului vizitator posibilitatea unui pelerinaj într-un ambient care posedă acea solemnitate generatoare de fiori ai trăirii artistice ce-l detaşează de prozaicul cotidian.
Traseul expoziţiei străbate un spaţiu neîntrerupt aerat, egal ritmat, cu o perspectivă sobră, echilibrată, în care se relevă şi subtilitatea de concepere de către artist a expunerii celor câteva sute de lucrări de sculptură şi a desenelor.
Muzeul posedă în exclusivitate grafica artistului, care constă în numeroase studii premergătoare pentru lucrările de sculptură, multe dintre ele fiind însă duse până la o formă definitivă, devenind lucrări de sine  stătătoare.
În evoluţia sculpturii româneşti din sec. XX, în care modalităţile de exprimare s-au manifestat atât de divers, în care noi creatori au revoluţionat principiile de abordare ale acestei arte, personalitatea lui Ion Irimescu se impune cu pregnanţă.
Artistul s-a format în perioada în care în sculptura europeană se contura declinul neoclasicismului, evoluând între moştenirea umanismului lui Rodin, continuat de Bourdelle şi Maillol şi eclectismul desprins din stilurile exotice şi primitive. În acest context sculptorul Irimescu, şi-a format un stil propriu, conform viziunii şi temperamentului său, în care realismul autohton tradiţional şi direcţiile artistice moderne se încheagă într-o sinteză originală.
Creaţia sa cunoaşte mai multe etape, fără delimitări precise şi cuprinde o gamă largă de genuri, de la portret la monument.
La Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti a beneficiat de îndrumarea marelui sculptor Dimitrie Paciurea cu care şi-a găsit afinităţi certe, păstrându-şi în acelaşi timp independenţa de spirit.
Dezvoltarea personalității sale artistice şi desprinderea de influenţa lui Paciurea s-a făcut prin Bourdelle, pentru a ajunge la o fază de sinteză, mai aproape de Brâncuşi, dar diferită de acesta prin trăsături ce-i sunt caracteristice şi care, în primul rând ţin de câteva teme permanente ca muzica şi maternitatea. Ecourile brâncuşiene se simt în opera lui Irimescu prin aspiraţia către esenţializarea formei, către simplificare: ,,Maternitate”, ,,Fata cu coc”, ,,Ritmuri”, etc.
Această devenire se evidenţiază chiar şi în arta sa portretistică, gen în care Irimescu a excelat şi care-l înscrie printre cei mai de frunte portretişti ai sculpturii româneşti contemporane.   Portretele realizate înfăţişând personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti, ne arată capacităţile sale remarcabile ca sculptor portretist, de fine nuanţări psihologice.
Artistul insistă asupra modelajului urmărind detaliile şi făcându-le să vibreze expresiv (,,Mircea cel Bătrân”, ,,Dimitrie Cantemir”, ,,Nicolae Iorga”, ,,Brâncuși”, ,,Ghiaţă”, ,,Eminescu”, ,,Arghezi”, ,,Enescu”, ,,Lipatti”, ,,Voicu”, etc.). Atitudinea nu este surprinsă la întâmplare, ci este aleasă dintr-o multitudine de ipostaze, dovedind un rafinat şi subtil discernământ şi o mare putere de introspecţie.
Alături de portretele oamenilor de cultură, a contemporanilor săi, artistul a realizat şi o artă monumentală cu care a înzestrat principale oraşe din România, evocând trecutul istoric, omagiind personalităţi ilustre sau oameni modeşti, de diferite profesii. ”Subiectul odată ales am căutat cea mai potrivită exprimare plastică… punctul central rămâne figura omului, care mă interesează în primul rând”.
Bun cunoscător al artei moderne, Irimescu procedează la o decantare a tuturor curentelor şi tendinţelor de la începutul sec. XX, conturându-şi un orizont plastic potrivit personalităţii sale, cu un limbaj care să-i aparţină în exclusivitate. El a înţeles că numai coexistența clasicismului şi modernismului, că numai “tensiunea” dintre acestea creează un dialog fertil.
Renunţând la dogmatismul artei clasice, dar nu şi la fondul ei ideatic, împotrivindu-se în acelaşi  timp unor excese ale artei moderne, a reuşit o sinteză interesantă între clasic şi modern.
Pornind de la Paciurea, atent şi la Brâncuşi, tinzând la sinteza dintre cele două genii ale artei, optând pentru portret şi compoziţie, Irimescu a aspirat la expresia rigorii formei supuse nobleţei interioare şi demnităţii umane.
În operele sale apar localizări istorice din România, aventurile spirituale ale omului de altă dată şi ale celui contemporan, miturile, aspiraţia spre comuniunea cu Divinul și cu umanitatea. Lucrările sale oglindesc poezia lui Eminescu, povestirile lui Sadoveanu, culorile lui Băeşu şi Luchian, puritatea sculpturilor lui Brâncuşi, în ele se revarsă sufletul moldovean a lui Creangă – prin cunoscuta autoironie, marile armonii ale naturii, minunata dragoste a mamei pentru copil, fluenţa muzicii şi puternica ei forţă de spiritualizare umană, graţia şi sensibilitatea feminină, forţa, vigoarea, şi tenacitatea bărbătească.
În domeniul portretului, Ion Irimescu, alături de Gheorghe Anghel, a adus – după cum am mai amintit – una dintre cele mai de seamă contribuţii în istoria artei româneşti.
În compoziţie, artistul abordează o amplă gamă tematică: maternitate, muzică, mitologie, teme folclorice, arhaice, religioase, etc. şi realizează multe lucrări cu caracter monumental: ,,Floarea”, ,,Ţărani”, ,,Victorie”, ,,Odihnă”, etc.
Generalizarea, simplificarea, geometrizarea, se bazează în arta lui Irimescu pe observarea directă a naturii, pe comuniunea cu modelele, formată în timpul unei îndelungate activităţi de abordare a portretului.
Lucrarea ,,Cap de țărancă” exprimă o tendinţă de simplificare a formelor, o arhitectură a planurilor cu proeminențe.
O compoziţie relevantă este ,,Fata cu struguri”, sculptură ronde-bosse în care figura simetrică, construită într-un perfect echilibru al volumelor, păstrează o expresie enigmatică, amintind de unele sculpturi bourdelliene.
Preocupat de mitologie, se inspiră din legendele ei şi realizează o serie întreagă de lucrări: ,,Orfeu”, ,,Icarus”, ,,Eutherpe”, ,,Centauri”, ,,Leda”, etc.
Pe lângă exagerarea unor anumite segmente ale corpului, ce duc la încălcarea legilor anatomice în vederea obţinerii unor efecte speciale, autorul păstrează linia clasică.
Tema maternităţii apare ca un leitmotiv, într-o parte importantă a creației artistice irimesciene. Având o preferinţă pentru simbol, pentru alegorie, el continuă după canoane proprii, ideea arhaică a maternităţii, tratată cu un lirism aparte, sugerând emoţionante sentimente şi minunându-se neîncetat în faţa vieţii: ,,Răsadul”, ,,Dialog”, ,,Copil dormind”, ,,Maternitate”, ,,Mama şi copilul”, ,,Puiul mamei”, etc. Renunţând la amănunte de prisos, rămâne ideea de dragoste maternă, rămâne forma, esenţa, sentimentul pur.
Tematica muzicii ocupă un loc central în întreaga sa creaţie. Imaginea lui Enescu, surprins în momente sublime ale creației, se detașează maiestuos.
Muzica, arta cu cea mai mare forţă de spiritualizare a omului, care-i încântă și-i atinge cel mai direct sufletul, nu putea să nu invadeze universul artei irimesciene.
De altfel cine păşea în atelierul artistului era întâmpinat de ,,prietenii” săi: Brahms, Beethoven, Chopin, Bach, Ceaikovski.
Muzicalitatea, în ansamblul operei lui, ne relevă natura dinamică, echilibrată, de artist complet. Referirile la arta muzicală se fac direct – prin grupuri statuare sau structuri singulare care oficiază actul muzical ca atare – sau prin personaje care prin ele însele respiră de cântec.
Sensibilitatea înnăscută pentru arta sunetelor face că întreaga sa creaţie să fie o simfonie concertantă.
Ceea ce Enescu a exprimat prin arta muzicală, afirmând că: “menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile şi să apropie inimile într-o caldă înfrăţire”, Ion Irimescu a exprimat prin creaţia sa plastică.
Prin opera sa şi prin ctitoria de la Fălticeni, Ion Irimescu se înscrie în marea artă europeană a secolului XX, integrând meleagurile natale, și pe această cale, în arealul vieţii spirituale universale, Muzeul “Ion Irimescu” nefiind mai prejos de cele consacrate lui Rodin, Bourdelle, Picasso, Dali, Matisse.
Totodată, Muzeul de Artă “Ion Irimescu” se integrează armonios şi organic în patrimoniul spiritual al judeţului Suceava, care cuprinde biserici şi mănăstiri de notorietate universală, a căror fresce interioare şi exterioare, pot fi considerate pagini ale unui album de artă şi arhitectură. Toate aceste sanctuare de spiritualitate românească demonstrează perenitatea vieţii spirituale pe aceste meleaguri ale Ţării de Sus.
Parafrazându-l pe un alt ilustru fiu al urbei, pe Horia Lovinescu, care spunea “că se şi poate muri de dorul Fălticenilor”, conchidem că sculptorul Ion Irimescu “legat fiind prin firul nostalgic al amintirilor ce însoresc cu raza lor anii frumoşi de la început de viaţă şi de învăţătură” a dat localităţii o aură de nobleţe spirituală, act comparativ cu cel al lui Dante şi Michelangelo pentru nemuritoarea lor Florenţă.
Vezi Galerie foto

 Art Museum “Ion Irimescu” Fălticeni

Fălticeni,- serene town, overwhelmed by the green of the orchards and the beauties of the springs or by the autumn melancholia-, entered in the National Pantheon through its sons, representative personalities of the Romanian culture. From this God blessed place, have risen writers and poets, actors, plastic artists and musicians, fact which made the teacher Ion Simionescu to compare the Falticeni town with “a small Florence of Romania”.
Carrying the print of the originality and of geniality, painters, graphicians and sculptors inscribed an immortal page in the book of the Romanian culture, in whose hierarchies of values the sculptor Ion Irimescu occupates a special place.
With generousity and soul nobility, master Ion Irimescu gifted the town of his childhood and youth with a representative part of his artistical creation, organizing a complete and unitary collection at Falticeni, inaugurated on 10February 1975.
The Art Museum which bears his name has a priceless artistical value, being an unique institution in Romania through the fact that it is the richest collection of author from the country. It’s patrimony, holding more than 300 works of sculpture, more than 1000 graphic works, adding his personal library as documentary fund with 5500 volumes and a developing collection of painting and graphic, from a selection of the most valuable contemporary plastic artists, constituted in a RomanianArtGallery, organized inside the museum. To all of these it can be added his former home from his last years of life, as memorial space organized in the same location, itself constituting another museum.
Arranged in one of most beautiful architectonic  buildings from the town- the former Administrative Palace- an imposing building of an eclecticism characteristical of  the boundary in between the XIX-th and XX-th century, but with a neutral and discreet general aspect, the Museum of Art “Ion Irimescu” offers to the visitor the possibility of a pilgrimage in an ambient which owns that solemnity generating creeps of artistical emotions which detaches him from the daily prosaic.
The exhibition route crosses  an uninterrupted aerated space, equally rhythmed with a sober, balanced perspective, in which is revealed also the subtility of conceiving by the artist of the exposure of hundreds of sculpture works and other hundreds of drawings.
The museum owns exclusively the graphic of the artist, which consists of numerous preceding studies  for the works of sculpture, but many of them being lead to a definitively form, becoming independent works of art.
In the evolution of the XX-th century Romanian sculpture, in which the modalities of expression manifested themselves so divertly and in which new artists revolutionised the principles of approaching of this art, the personality of Ion Irimescu inflicts itself with pithiness.
In the period in which in the European sculpture was contouring the decline  of the Neoclassicism, the artist formed himself in between the heritage of the Rodin’s humanism,- continued by Bourdelle and Maillol- and the eclecticism from the primeval and exotic styles.
In this context,  the sculptor Ion Irimescu formed  a style proper to his vision and temper in which the traditional autochthonous realism and the modern artistical directions coagulates in an original synthesis. His creation knows more stages, without precise boundaries and includes a wide range of genres, from portrait to monument. At the School of Fine Arts from Bucharest he benefited from the guidance of the great sculptor Dimitrie Paciurea with which he founded certain affinities, keeping in the same time the independence of spirit.
The development  of his artistical personality and the separation from Paciurea were made through Bourdelle, to reach at a phase of synthesis, more approached of Brancusi but different from this one through features which are characteristical to Irimescu’s pattern, and primarily related to several permanent themes such as the music and the maternity.
The echoes of Brancusi are being felt in the Irimescu’s opera through the aspiration toward the essentialization of the form, toward simplification:” Maternity”, “The girl with bunch”,” Rhythms”, etc.
This evolution stands out even in his art of portraiture, genre in which Ion Irimescu excelled and which includes him among the most important portraitists of the Romanian contemporary sculpture.
The portraits realized by him, present Romanian historical and cultural personalities, show us his remarkable capacities as portraitist sculptor, of refined psychological nuancing. The artist insists on the modeling following the details and making them to vibrate expressively-“ Mircea the Old” and “DimitrieCantemir”( Romanian kings), “NicolaeIorga”(Romanian historian), ‘’Brancusi”,’’Ghiata” (Romanian plastic artists),”Eminescu”, ”Arghezi”(Romanian poets), “Enescu”, “Lipatti”, “Voicu”(Romanian musicians), etc.
The attitude is not surprised at random but chosen from a multitude of hypostases, proving a refined and subtle discernmentand, a great power of introspection. By the side of the portraits of the men of culture, of his contemporaries, the artist realized also a monumental art with which he endowed main cities of Romania, evoking the historical past, paying homage to famous personalities, or to modest peoples of various professions. “The subject already chosen, I searched the most fitted plastic exprimation… the central point rests the human figure, which firstly interests me… .”.
Well knower of the evolution of the modern art, Irimescu proceeds to a decantation of the currents from the beginning of the XX-th century, contouring (to himself) a plastic horizon with a language which to belong to him exclusively. He understood that only the co-existence of the classic and the modern, only the “tension” from between these creates a fertile dialogue.
Giving up to the classical art dogmatism, but not also to it’s ideatic fund, opposing in the same time to some excesses of the modern art, he succeeded an interesting synthesis in between classic and modern.
Starting from Paciurea, attentively also to Brancusi, tending to the synthesis among the two geniuses of the art, optating for portrait and composition, Irimescu aspired to the expression of the asceticism of the rigour of the artistical form, obeying to the inner nobility and to the human dignity.
In his artistical works appear Romanian historical localizations, the spiritual adventures of the man from another time and of the contemporary one, the myths, the aspiration toward the communion with the Divine and the mankind. His works mirror the poetry of Eminescu(the Romanian national poet), the Sadoveanu’s stories (considered the greatest Romanian classical writer), the colours of Baesu and Luchian( Romanian painters), the purity of the sculptures of Brancusi, in them flows the Moldavian soul of Ion Creanga (the most famous Romanian national popular narrator)-through his known self- irony, the harmony of the nature and the communion of the man with it, the wonderful love of the mother for the child, the fluence of the music and it’s powerful force of human spiritualization, the feminine grace and sensitiveness, the masculine force, vigour and tenacity.
In the field of the portrait, Ion Irimescu, by the side of Gheorghe Anghel, brought one of the most important contributions in the history of the Romanian art.
In compositions, the artist treats a broad thematical range: maternity, music, mythology, folk themes, archaical themes, religious themes, etc. and realizes many  works with monumental character: ,,Floarea”(“The flower”), ,,Tarani”(“Peasants”), ,,Victorie”(“Victory”), ,,Odihna”(“Rest”),etc.
The generalization, the simplification, the geometrization, bases in the art of Irimescu on the directly observation of the nature, on the communion with the models, quality formed in the time of a long activity as portraitist.
The work ,,Cap de taranca”(“ Head of peasant girl”) expresses a tendency to simplify the forms, an architecture of the plans with prominences. A relevant composition, ,,Fata cu struguri”(“The girl with grapes”), ronde-bosse sculpture, built in a perfect equilibrium of the volumes, keeps an enigmatic expression, remembering of some sculptures of Bourdelle.
Preocuppied with mythology, the artist draws  inspiration from it’s legends and realizes a whole series of works: “Orpheus”,”Icarus”, “Eutherpe”, “Centauri”,”Leda”, etc.
In spite of the exaggeration of some parts of the body, which leads to the breakage of the anathomical laws in view of the obtaining of some special effects, the author keeps the classical line.
The theme of the maternity appears as a leitmotifs in an impressive part of Irimescu’s artistical creation. Having a preference for the the symbol, for allegory, he continues, after proper canons, the archaical idea of the maternity, treated with a special lyricism, suggesting emotionating feelings and ceaselessly wondering  in the front of the life: “The seedling”, “Dialogue”, “Sleeping child”, “Maternity”, “The mother and the child”, “The mother’s chicken”, etc. Giving up to the superfluous details, rests the idea of maternal love, rests the pure form, the essence, the pure feeling.
The thematic of the music,occupates a central place in all his creation.
The image of George Enescu, surprised at the sublime moments of creation, detaches majestically.
As the music has the most directly impact for spiritualizing the man, charming and touching his soul, it couldn’t not to invade the Irimescu’s art world.
Otherwise, that one who stepped in the artist’s studio was greeted by his “friends”: Brahms, Beethoven, Bach, Chopin, Ceaikovski.
The musicality, in the assembly of his work, reveals us the dynamic, equilibrate nature, of complete artist.
The references to the musical art are made directly, either through statuary groups or singular structures(of personages) officiating the musical act, or through personages that breathe of song through themselves.
The innate sensitivity the art of the sounds makes so that his entire creation to be a ,” symphonia concertante”. What George Enescu expressed through the musical art, stating that ,”The holy mission of  music is to extinguish the hatreds, to diminish the bad passions and to approach the hearts in a warm embracing”, Ion Irimescu expressed through his  plastic creation.
Through the work and through his foundation from Falticeni, Ion Irimescu inscribes himself in the great european art of the XX-th century, integrating- also on this way- the native lands in the world heritage of spiritual life, the Museum of Art “Ion Irimescu” being comparable with those consacrated to Rodin, Bourdelle, Picasso, Dali, Matisse.
In the same time, The Museum harmoniously and organically belongs to the spiritual patrimony of the Suceava County, which comprises churches and monasteries of universal notoriety, whose interior and exterior frescoes may be considered as pages of an art and architecture album. All of these sanctuaries of Romanian spirituality prove the perenity of the spiritual life on these lands of the Upper Country.
Paraphrasing another son of the “urbe”, Horia Lovinescu, who said that “somebody would even die from the longing of Falticeni”, we may conclude that the sculptor Ion Irimescu ,-”Being  joined through the nostalgic thread of the remembrances which enlighten with their ray the beautiful years of beginning of life and learning”-has given to the town an aura of spiritual nobility, gesture comparable with that of Dante and Michelangelo for their immortal Florence.
See Photo Gallery – Galeria foto

Musée D’Art “Ion Irimescu” Fălticeni

La ville de Falticeni – une cité  calme , comblée du vert des vergers et des beautés  des printemps ou des mélancolie  de l’automne – est entrée dans le panthéon  national grâce à ses fils, des personnalités remarquables de la culture roumaine . C’est dans ce lieu béni par Dieu que des écrivains, des acteurs, des plasticiens et des musiciens ont créé leurs belles œuvres, fait  qui a déterminé le professeur Ion Simionescu  de comparer la ville de Falticeni à ,, une petite Florence de Roumanie.’’.
En portant l’empreinte du génie et de l’originalité , des peintres , des graphistes et des sculpteurs ont inscrit une page éternelle dans le livre de la culture roumaine où le sculpteur Ion Irimescu occupe une place particulière.
Esprit noble et généreux , le maître Ion Irimescu  a fait don à la ville de son enfance et de sa jeunesse la partie représentative de sa création en y organisant une collection complète et unitaire qui fut  inaugurée le 10 février 1975.
Le  musée d’art qui porte son nom a une valeur artistique inestimable et son unicité  en Roumanie est due au fait que l’institution abrite la plus riche  collection d’auteur du pays.
Son patrimoine renferme plus de 300 sculptures , plus 1000 œuvres graphiques auxquelles on ajoute aussi sa bibliothèque personnelle- un fonds documentaire  qui totalise 5500 volumes- et une collection de peinture et d’art graphique en cours d’enrichissement, exposée dans une Galerie d’art roumain grâce à une sélection des plasticiens contemporains de grande valeur. De plus, on y trouve l’ancienne demeure de ses dernières années de vie, un espace aménagé, dédié à la mémoire de Ion Irimescu qui constitue  lui-même un autre musée.
Installé dans l’une des plus belles constructions architectonique de la ville – l’ancien  palais administratif – un édifice  imposant, éclectique propre aux confins des XIX-e  et XX-e siècles mais d’un général  neutre et discret , le Musée d’Art ,,Ion Irimescu’’offre  au visiteur la possibilité  d’un pèlerinage dans une ambiance solennelle  qui puisse engendrer les vives émotions d’une   existence artistique qui l’arrache  du quotidien  prosaïque.
La visite de l’exposition dans un espace continu , continuellement aéré , également rythmé , offre une perspective sobre, équilibrée, où la subtilité de la pensée de l’artiste est mise en évidence par la manière d’exposer des centaines de sculptures et de dessins.
Le musèe garde  exclusivement les dessins graphiques de l’artiste représentant de nombreuses études antérieures aux sculptures proprement  dites dont plusieurs deviennent  finalement de véritables chefs- d’œuvre.
Dans l’évolution de la sculpture roumaine du XX-e siècle où les moyens d’expression se sont manifestés d’une manière si diverse et où de nouveaux artistes ont radicalement changé les principes accessibles de cet art, la personnalité de Ion Irimescu s’impose majestueusement.
L’artiste  a commencé sa carrièrre à une époque où dans la sculpture européene on assistait au déclin du néoclassicisme, et il a évolué entre l’humanisme hérité de Rodin, continué par Bourdelle et Maillol, et l’électisme propre aux styles exotiques et primitifs.
C’est dans ce contexte que le sculpteur Irimescu s’est formé un style propre, adéquat à sa vision et à son tempérament où le réalisme autochtone traditionnel et les tendances artistiques modernes se joignent dans une synthèse originale.
Son œuvre connaît plusieurs étapes, sans frontières précises et comprend une large gamme de genres à partir du portrait jusqu’au monument.
A l’Ecole de Beaux- Arts de Bucarest il a bénéficié des conseils du grand sculpteur Dimitrie  Paciurea , les deux ayant les mêmes affinités mais en gardant cependant son  indépendance d’esprit.
Les influences de Paciurea, quelque fortes qu’elles fussent, se sont estompées  dans l’œuvre de Irimescu  grâce à Bourdelle, de sorte que le grand sculpteur réussit à faire une synthèse  semblable à  Brâncusi   mais différente  de celui-ci par des   traits  caractéristiques  illustrés  premièrement par quelques thèmes  permanents, telles que la musique  et la maternité.
Les échos brancusiens sont évidents, chez Irimescu, par la tendance de simplifier les formes  jusqu’à ce qu’elles  deviennent des essences : ,,Maternité’’, ,,Fille au chignon’’, ,,Rythmes’’, etc.
On distingue la même  évolution dans son art de faire des portraits, genre où Irimescu  excelle et qui l’inscrit parmi les premiers  portraitistes éminents  de la sculpture roumaine contemporaine.
Les portraits  qui représentent des personnalités de l’histoire et de la culture roumaine nous font admirer son talent remarquable en tant que sculpteur mais aussi les fines nuances psychologiques de ses œuvres. L’artiste  insiste sur le modelage en poursuivant les détails et les faisant vibrer  expressivement- ,, Mircea le Vieux’’, ,,Dimitrie Cantemir’’(des rois roumains), ,,Nicolae Iorga’’(historien roumain), ,,Eminescu’’, ,,Arghezi’’(des poètes roumains), ,,Brancusi’’, ,,Ghiaţă’’(des artistes plastiques roumains) , ,,Enescu’’,  ,,Lipatti’’(des musiciens roumains), etc.
On ne  surprend pas, au hasard, une attitude mais on la choisit d’une série d’hypostases, ce qui prouve un subtil discernement raffiné et un grand  pouvoir d’introspection.
Outre les portraits des personnes illustres de son temps ou du passé, l’artiste a réalisé aussi un art monumental  qui embellit les principales villes de Roumanie, en évoquant le passé historique mais il rend aussi hommage aux gens simples, modestes, qui pratiquent de divers métiers.  ,,Une fois le sujet choisi, j’ai cherché la plus adéquate expression de la plastique …le point central reste la figure de l’homme, qui m’intéresse le plus.’’.
Bon connaisseur de l’evolution  de l’art moderne, Irimescu procéde à un décantage  des courants et des tendances  du début du XX-e siècle en se créant un horizon plastique propre à sa personnalité doué d’un  langage qui lui appartient exclusivement.
Il a compris que seulement la coexistence du classicisme et du modernisme, de même que les ,,divergences’’entre les deux  pouvait créer un dialogue fertile. C’est pourquoi  il renonce au dogmatisme de l’art classique mais pas à son contenu idéatique. En  même temps, il s’oppose aux abus de l’art moderne  et il réussit à faire une synthése  intéressante entre les deux courants.
Même si le point de départ de sa carrierè a été le style exemplaire de Paciurea et de Brancusi, le sculpteur a combiné certains éléments qui appartiennent à ces grande artistes en choisissant le portrait et la composition où l’expression de la rigueur de la forme est soumise à la noblesse intérieure et à la dignité humaine.
Dans ses œuvres artistiques on y trouvent des moments importants de l’histoire de la Roumanie, des aventures spirituelles de l’homme d’autre fois et de celui de son temps, des mytes, l’aspiration à la communion avec le Divin et les gens. Ses sculptures illustrent la poésie d’Eminescu , les récits de Sadoveanu, les couleurs Baesu et de Luchian, la pureté des œuvres de Brancusi . On y trouve aussi  l’âme moldave  de Creanga par sa célèbre auto-ironie, les grandes harmonies de la nature , la merveilleuse tendresse de la mère pour son enfant, la fluence de la musique et sa puissante force de spiritualiser les gens, la grâce et la sensibilité féminines , la vigueur et la ténacités masculines.
Dans le demaine du portrait, à côté de Gheorghe Anghel, Ion Irimescu  a eu une contribution importante  dans l’évolution de l’art roumaine.
En ce qui concerne la composition , l’artiste aborde une ample gamme thématique : la maternité, la musique, la mythologie, les thèmes folkloriques, archaï ques, religieux , etc .  et  réalise beaucoup de sculptures au caractère monumental : ,,Fleur’’ , ,,Paysans’’ , ,,Victoire’’, ,,Repos’’,etc.
Après avoir directement observé la nature et communié avec ses modèles comme  portraitiste, Irimescu a la tendance de généraliser, de simplifier et d’y appliquer les lois de la géometrie.
Par exemple, ,,Tête de paysanne’’ exprime une tendance de simplifiér  les formes, une architecture des plans aux proéminences.
De même, la composition ,, Fille aux raisins’’ est une sculpture ronde- bosse dont la figure symétrique, modelée dans un parfait équilibre des volumes, garde une expression énigmatique, en rappelant quelques œuvres bourdelliennes.
Préoccupé de la mythologie, Irimescu s’en inspire et créé  toute une seriè de  sculptures : Eutherpe, Centaures, Leda, Orphée, Icare, etc.
Excepté  l’exagération des dimensions de certains segments du corp humain qui transgresse les lois  anatomiques pour obtenir des effets spéciaux, Ion Irimescu en garde   la ligne classique.
Le thème de la maternité devient un leit motif dans ses créations. Comme il préfère le symbole et l’allégorie, l’artiste  continue, selon ses propres règles, le thème archaïque de la maternité qu’il traite pieusement, en suggérant des sentiments forts et touchants, de surprise et d’éblouissement  devant ce phénomène  merveilleux : ,,Plant’’, ,,Dialogue’’ , ,,Enfant dormant’’, ,,Maternité’’, ,,Mère et enfant’’, etc.
L’artiste renonce aux détails inutiles afin que la forme, l’essence, le sentiment pur et l’amour  maternel soient dominants.
Le thème de la musique occupe une place centrale dans toute sa création. La figure de George Enescu surpris aux sublimes moments de création, s’en détache majestueusement.
Comme la musique est l’art qui charme et touche l’âme humaine, il était impossible qu’elle manquait du monde de l’art irimescien. D’ailleurs, celui qui fréquentait l’atelier de l’artiste était accueilli par ses ,,amis’’ :Brahms, Beethoven, Chopin, Bach, Ceaikovski.
La musicalité dans l’ensemble de son œuvre met en évidence le côte dynamique et équilibré de cet artiste complet. En ce qui concerne l’art musical, l’artiste l’exprime  directement par de groupes statuaires ou de statues singulières qui célèbrent l’acte musical ou bien par des personnages qui, eux-même ,,respirent’’la chanson.
Grâce à sa sensibilité innée pour l’art des sons toute sa création est une symphonie concertante . Tout ce que G. Enescu a exprimé par l’art musical en affirmant que ,, la mission sacrée de la musique c’est d’éteindre les haines, de calmer  les esprits  et  d’approcher  les  cœurs dans une chaleureuse  fraternité’’ , Ion Irimescu l’a exprimé par son art.
Par son œuvre et par la fondation qui l’abrite à Falticeni, Ion Irimescu s’inscrit dans le grand art européen du XX-e siècle, en intégrant, par cette voie, aussi, ses parages natals dans l’héritage de la vie spirituelle du monde, le Musée ,,Ion Irimescu’’ étant semblable à ceux consacrés  à Rodin, à Bourdelle, à Picasso, à Dali, à Matisse.
En même temps, le Musée d’Art ,,Ion Irimescu’’ s’intègre organiquement et harmonieusement dans le patrimoine spirituel du département de Suceava, riche en églises et monastères de notoriété  universelle dont les fresques intérieures et extérieures peuvent  être  considérées comme des pages d’un album d’art et d’architecture.
Tous ces     sanctuaires témoignent de la pérennité de la vie  spirituelle de cette région unique  de la Roumanie.
Si l’on paraphrase un autre fils illustre de la ville, Horia Lovinescu, qui disait qu’on peut même  mourir à cause de ce mal de Falticeni, on peut conclure que le sculpteur Ion Irimescu ,,lié par le fil nostalgique des souvenirs qui rayonnent les merveilleuses années d’enfance et d’école’’, a offert à ville un nimbe de noblesse spirituelle pareil à ceux de Dante et de Michelangelo pour leur Florence éternelle.�
Voyez Galerie de photos (Galerie Foto)